Marţi, 13

Marţi, 13, toamnă, frig, şi parcă nu era suficient, o lapoviţă tăioasă care te pătrunde până în măduva oaselor, m-a întâmpinat în seara asta când am ieşit pe uşa facultăţii. În condensarea din 35 mai uitai umpic de fenomenele de afară, dar curând aveai sa le resimţi la coborâre.
Cred că Bacovia se pricepea cel mai bine să descrie ziua de astăzi. Cred ca ar fi fost preferata lui! Umbrele negre, oameni uzi, rece afară, dar rece parcă şi în sufletele oamenilor...

Oare în aceaste vremuri reci, când în atmosferă simţi că planează o greutate pe toate lucurile, că picaturile de ploaie te apasă ca plumbul lui Bacovia, şi în care toţi pleacă capul în pământ făcându-şi cu greu loc printre băltoace, se mai găseşte cineva să ridice ochii şi în sus, să zărească Făuritorul, din mâinile Căruia ţâşnesc şi razele de soare?