Deseori încerc să mă ascund.

Poate am un zâmbet trist sau o lacrimă pe-obraz ştearsă-n taină uşor; Şi sufletul... mi-e gol.

Cât am să aştept? mă-ntreb în taină.
Cine poate şti ce port in inimă ?

Dar Tu vezi ce sunt eu!
Ascuns de-atâţia ochi..., frânt de-atâta zbor...
O, Doamne, vorbeşte-mi!
Mă pierd pe calea mea...
Nu pot să mai ascund durerea!

Căci Tu vezi ce sunt eu: chip de om ascuns după mii de măşti; Rătăcesc şi în zadar încerc să aflu cine sunt...
Nu mă regăsesc în viaţa ce-o trăiesc!
Doar am risipit tot ce-am primit...

Dar Tu încă mă iubeşti
Şi inima-mi aştepti!

***
Tu m-asculţi, mă cunoşti, doar Tu mă înţelegi
Tu mă vezi, Tu poţi schimba sensul tristei mele vieţi
Să-mi dau un viitor
O, cât de mult eu doresc să fiu al Tău!

Lanţul coliviilor

Ce interesantă e viaţa aceasta. Pare că tot zburăm dintr-o colivie într-alta, până nu mai zburăm! Oare toţi o să aibă ca destinaţie aceeaşi colivie finală?



versuri: Dan Verona
muzică şi voce: Mircea Baniciu

În sânul de maică stăteai şi râdeai,
O, ce colivie frumoasă aveai !
Şi deodată, plângând într-o seară,
Te-ai trezit pe pământ ca-ntr-o gară.
Ca şi cum ai fi fost dat afară din rai.

Copil doar o clipă, stingher şi mirat,
La şcoală te-au dus într-un vechi internat.
Şi cum visele stând între ziduri
Începură să capete riduri
Ai spart geamul ! şi-n zări fără nume-ai plecat...

Ce te zbaţi tu, frăţioare
Crângul e departe tare
Şi pe colivia mică
Şade colivia mare
Nu e chip de evadare...

Abia ai trecut din copil în bărbat
Şi iată-te tuns, cu chipiu de soldat.
Te-a vânat colivia-cazarmă
Să te-nsoare cu patul de armă
Dar c-un pic de noroc, şi de-aici ai scăpat !

Şi iată iubirea desculţă prin ploi
Te cheamă râzând să priveşti înapoi.
Nici nu ştii în ce lungă robie
O porneşti când uşor te îmbie
...Să treci pragul acum coliviei în doi.

***

Visând să fii liber o singură zi,
De-acum ai albit tot schimbând colivii...
Şi din viaţa aceasta-ntr-o seară
Te trezeşti dat pe uşă afară.
Ca un înger bolnav părăsit de cei vii.

***

Dar Domnul văzându-te al nimănui
Coboară voios vrând cu El să rămâi
Şi pe drum îţi vorbeşte în şoaptă
Ce duminici frumoase v-aşteaptă
Sus în cer, unde sunt coliviile Lui...

Marţi, 13

Marţi, 13, toamnă, frig, şi parcă nu era suficient, o lapoviţă tăioasă care te pătrunde până în măduva oaselor, m-a întâmpinat în seara asta când am ieşit pe uşa facultăţii. În condensarea din 35 mai uitai umpic de fenomenele de afară, dar curând aveai sa le resimţi la coborâre.
Cred că Bacovia se pricepea cel mai bine să descrie ziua de astăzi. Cred ca ar fi fost preferata lui! Umbrele negre, oameni uzi, rece afară, dar rece parcă şi în sufletele oamenilor...

Oare în aceaste vremuri reci, când în atmosferă simţi că planează o greutate pe toate lucurile, că picaturile de ploaie te apasă ca plumbul lui Bacovia, şi în care toţi pleacă capul în pământ făcându-şi cu greu loc printre băltoace, se mai găseşte cineva să ridice ochii şi în sus, să zărească Făuritorul, din mâinile Căruia ţâşnesc şi razele de soare?

Domnul este un războinic viteaz!

Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele... Isaia 1:4

Vedem aici că Dumnezeu este judecătorul întregului pământ şi al poporului Său Israel. Din nefericire, prea puţini oameni se gândesc astăzi la Dumnezeu ca Judecător. În gândirea lumii moderne Dumnezeu a fost înlăturat de pe scaunul de judecată. A fost demis din poziţia Sa de autoritate supremă. A fost deposedat de prerogativele Sale regale şi alungat din poziţia de conducător moral al Universului. Oamenii l-au împins pe Dumnezeu la marginea lumii lor şi l-au aruncat peste bord ca pe un bagaj suplimentar şi inutil.

Învăţătura modernă ne-a dat o concepţie distorsionată despre Dumnezeu. El este văzut ca un bătrân cu părul alb, cu favoriţi lungi, care stă pe un nor pufos şi este inconjurat de un curcubeu. Acest bătrânel este simplu, senil, sentimental. Este copleşit de o dragoste siropoasă care curge din jurul Lui pe toate părţile, în toate direcțiile, vărsând picături de miere şi lacrimi. N-are destul curaj să plesnească o muscă sau să strivească o boabă de strugure. Locul cel mai potrivit pentru un astfel de personaj este lângă focul din cămin unde bunica croştează sau tricotează ceva...

Aceasta este concepţia lumii moderne despre Dumnezeu - atunci când o mai iau în calcul. Dar Biblia îl descrie pe Dumnezeu cu totul şi cu totul altfel. Dumnezeu va judeca acest Univers exact aşa cum a judecat pe poporul Său ales, lăsându-l pradă unei lumi întregi din pricina răzvrătirii lor. Dumnezeu nu are nişte ochi adormiţi sau închişi. Nu! Din ochii Lui ies săgeţi de foc...

Acesta ar trebui să fie un averstizment nu numai pentru popoare, ci şi pentru indivizi...

(dintr-un studiu al pastorului Sorin Covaci, din seria Thru the Bible)

Cineva care nu cunoaşte limba română mi-a cerut odată să fac o traducere a unui cântec. Cu slaba mea engleză, am încercat. Acum, uitându-mă în urmă, retrăiesc acea perioadă zbuciumată, când acele versuri vroiau să spună parcă şi mai mult decât atât...



I wake and fall asleep just thinking about You
And cry thinking how much you have suffered for me
You want me to be Your precious child
At Calvary in pain, Jesus thou hast born

Be with me now, when should I continue living
And I can show the whole world to Your Path

You have left the sky and you came to die on the cross
where I was to be sentenced
Oh, my Lord ...
I think and cry over and over again
What have I done to deserve your favor?
Your Grace ...
Oh, Jesus, my Lord ...

Primesc corecturile de rigoare :)

Entry in oct 2009. Psalmul 23

Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsa de nimic.
El mă paşte la păşuni verzi
şi mă duce la ape de odihnă.
Îmi înviorează sufletul
şi mă povăţuieşte pe cărări drepte,
din pricina numelui Său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii,
nu mă tem de nici un rău,
căci Tu eşti cu mine.
Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn,
şi paharul meu este plin de dă peste el.
Da,
fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele,
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele.

O cântare a împăratului David pe vremea când era un băieţel
şi păştea oile tatălui său.