Frunze, frunze, frunze...

...

Frunze, frunze, frunze,
sub copacii goi,
alergând prin vânturi,
putrezind în ploi.
Din mirajul vieţii
astăzi ce-a rămas?
Frunze, frunze, frunze,
doruri fără glas...

Aripi, aripi, aripi,
zboruri de clăbuc...
Clipe călătoare
către zări se duc.
Cine să le-ntoarcă
lângă inimi reci?
Aripi, aripi, aripi,
ce se duc pe veci...

Umbre, umbre, umbre,
în amurg se cern.
Peste ramuri goale
rând pe rând se-aştern.
Bucurii şi visuri
unde sunt acum?
Umbre, umbre, umbre,
amintiri şi scrum...

Cerul, cerul, cerul,
te-a chemat mereu;
sângera pe cruce
Omul Dumnezeu.
O, de-ai vrea să-ţi şteargă
rana celui rău,
cerul, cerul, cerul,
azi ar fi al tău...

Costache Ioanid