Ajung în momente în care spun - dacă Tu n-ai exista, la ce bun să mai exist eu? Trăim într-o lume zgomotoasă, şi în mirajul ei ameţitor şi impulsiv (ilustrat superb de orchestraţia piesei) suntem fugăriţi să nu băgăm de seamă efemeritatea vâltorii. În jocul imaginilor colorate şi pătate palid din fiecare zi, simt acea frumuseţe, acel adevăr, că nu sunt din lumea aceasta, că destinaţia mea nu e incertitudine. Şi aceasta mă bucură nemăsurat.
ET SI TU N'EXISTAIS PAS | Joe Dassin
Text şi muzică: Pierre Delanoe, Claude Lemesle
Et si tu n’existais pas,
Dacă tu n-ai exista,
Dis-moi pourquoi j’existerais.
spune-mi pentru ce să exist eu.
Pour traîner dans un monde sans toi,
Să lâncezesc într-o lume fără de tine,
Sans espoir et sans regrets.
fără speranţe şi fără regrete.
Et si tu n’existais pas,
Dacă tu n-ai exista,
J’essaierais d’inventer l’amour,
aş încerca să inventez iubirea,
Comme un peintre qui voit sous ses doigts
ca un pictor din ale cărui degete
Naître les couleurs du jour.
se nasc culorile zilei
Et qui n’en revient pas.
şi-l lasă buimăcit.
Et si tu n’existais pas,
Dacă tu n-ai exista,
Dis-moi pour qui j’existerais.
spune-mi cui să exist eu.
Des passantes endormies dans mes bras
Umbre trecătoare în braţele mele
Que je n’aimerais jamais.
pe care nu le voi iubi vreodată.
Et si tu n’existais pas,
Dacă tu n-ai exista,
Je ne serais qu’un point de plus
n-aş fi decât un punct în plus
Dans ce monde qui vient et qui va,
în vânzoleala acestei lumi,
Je me sentirais perdu,
m-aş simţi pierdut
J’aurais besoin de toi.
şi aş avea nevoie de tine.
Et si tu n’existais pas,
Dacă tu n-ai exista,
Dis-moi comment j’existerais.
spune-mi, cum să exist eu.
Je pourrais faire semblant d’ętre moi,
M-aş putea preface că exist,
Mais je ne serais pas vrai.
dar nu aş fi aievea.
Et si tu n’existais pas,
Dacă tu n-ai exista,
Je crois que je l’aurais trouvé,
cred c-aş fi descoperit
Le secret de la vie, le pourquoi,
secretul vieţii, raţiunea ei,
Simplement pour te créer
doar pentru a te creea
Et pour te regarder.
şi pentru a te privi pe Tine.
Interpretul, de origine americană, a murit în 1980 la 41 de ani, în urma unui atac de cord. Cu cinci ani înainte avea să lanseze piesa. Textierul a murit în 2006 la vârsta de 88 de ani, tot în urma unui atac de cord. O variantă a cântecului tradus din care m-am inspirat a facut-o George Pruteanu, care a murit şi el în 2008, la vârsta de 60 de ani, tot în urma unui atac de cord. Compozitorul încă mai trăieşte. Interesantă această înşiruire!
Poate că aceştia au dedicat iubitelor lor piesa, dar eu, ţi-o dedic Ţie. Iar dacă ar fi vreodată să nu mai am suflare aici, existenţa mea se continuă lângă Tine o eternitate.
marți, 26 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)